Oamenii sunt gânditorii și creatorii propriilor realități.  Spre deosebire de alte viețuitoare, oamenii nu reacționează în mod simplu la stimuli, ci le conferă un sens, conform cu experiențele lor anterioare și cu propria capacitate de percepție. Pentru o bună parte dintre psihologii cognitiviști, dezvoltarea indivizilor constă din dezvoltarea propriilor structuri psihice coroborate cu procesele de prelucrare a informațiilor. Această observație a condus la necesitatea cercetării după stadii, după puncte cheie ale schimbării comportamentului observate în creșterea și maturizarea indivizilor.

Teoria piagetiană a fost edificată şi verificată utilizându-se date de observaţie culese de la copii de vârste diferite printr-o metodă de interogare liberă – metoda clinică. Pe aceste baze teoretice, Piaget a descris dezvoltarea inteligenţei copiilor și adolescenților printr-un număr de stadii .

În urma studiului, Piaget a concluzionat că orice copil trece prin următoarele stadii succesiv și în mod diferit, cu viteze diferite. Pe măsura creșterii lui, va trebui să fie apt să progreseze în următorul stadiu.

Stadiile observate și prezentate de psihologul elvețian sunt:

• stadiul inteligenţei senzorio-motorii (0-18 luni/2 ani)

• stadiul preoperaţional (2-7/8 ani);

• stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani);

• stadiul operaţiilor formale (11/12-15/16 ani).

Stadiul inteligenţei senzorio-motorii, între 0 şi 2 ani, inteligenţa copilului îşi are originea în percepţie şi acţiune. El primește toate informaţiile pe cale senzorială (vizual, auditiv, tactil) şi motorie.

Stadiul inteligenţei preoperatorii este cel mai intens studiat de Piaget. Pentru acest stadiu sunt definitorii două substadii care dau seama de progresele înregistrate în evoluţia copilului: substadiul gândirii simbolice şi preconceptuale (2-4 ani) şi substadiul gândirii intuitive (4-7 ani).

Stadiul operaţiilor concrete pune în evidenţă faptul că gândirea începe să se manifeste în jurul vârstei de 8 ani. Copilul poate, la această vârstă, concepe că fiecărei acţiuni îi corespunde o acţiune inversă, care permite revenirea la starea anterioară.

De asemenea, Piaget susţine că observarea procesului de conservare apare într-o ordine definită: conservarea substanţei la 8 ani, conservarea greutăţii la 9-10 ani, iar conservarea volumului la 11-12 ani.

Stadiul operaţiilor formale evidenţiază un progres substanţial al gândirii copilului. Gândirea lui se va elibera de concret, deoarece trecerea la preadolescentă şi adolescenţă îi asigură capacitatea de a raţiona corect din punct de vedere formal după ipoteze, adică după propoziţii despre care nu ştie încă dacă sunt adevărate sau false.
Este etapa în care copilul începe să raționeze logic și sistematic.

De asemenea, teoria lui Piaget a accentuat și nevoia copilului de a interacționa cu mediul înconjurător pentru a câștiga competență intelectuală și a influențat știința educației și psihologia.

Acest nou concept asupra inteligenței a afectat modelul, proiectul învățării naturale pentru copiii mai mici și dezvoltarea matematicii și a programelor științifice.