Cartea de față a apărut datorită interesului personal al autorului pentru datinile, obiceiurile și tradițiile din locurile sale natale, mai precis din satele văii Cernișoarei, localitate asezată în sudul Județului Vâlcea.

Satul cernișorean este o lume fascinantă, unde credinţa în Dumnezeu este mai presus de orice. Este o lume a tradiţiilor, a cântecelor, unde munca pământului este o obligaţie sfântă. Pământul însuşi este privit ca fiind un dar al Creatorului. Ceea ce l-a condus pe autor, în mod permanent, în decursul cercetărilor lui a fost legătura cu locul naşterii sale. Fiind fiu al acestei comune a trăit perioada copilăriei printre localnicii buni şi harnici, purtând în suflet icoana vie a acestora, astfel transmițându-le cartea srisă direct în sufletul lor de generațiile acestui ținut.

Toate datinile, obiceiurile și tradițiile amintite în această carte sunt culese de la faţa locului.

După o sumară prezentare geografică a localităţii, urmată de un ”scurt istoric”, autorul a consemnat unele aspecte etnografice referitoare la locuinţele țărănești, la îndeletnicirile cernișorenilor, la gospodăria acestora, la meşteşugurile şi instalaţiile născocite de ei.

A descris portul popular cernișorean, care este ,,suplu, cu ornamentaţii specifice, nuanţe şi croieli diferite faţă de alte localități. Culoarea ornamentelor şi cusăturilor, exprimată în general în roşu nuanţat, portocaliu şi albastru, întregite de negru,

A creionat şi un portret colectiv al cernișorenilor, oameni, în mare parte de statură mijlocie, bine făcuţi, cu faţa rotundă şi deschisă, înfrăţiţi cu
locurile pe care trăiesc din moşi strămoşi, sunt harnici la muncă şi păstrători ai obiceiurilor și datinilor din bătrâni dar şi receptivi la nou.

Foarte frumos a descris nunta, implicarea comunităţii în desfăşurarea ei: scena pe care se desfăşoară spectacolul nunţii este satul cernișorean, personajele care iau parte sunt oamenii lui.

Interesant este fondul mitic al morţii, pe care l-a povestit cu lux de amănunte.

În stil propriu, evocă obiceiurile calendaristice cernișorene care conţin tradiţii și creaţii folclorice dedicate sărbătorilor de iarnă şi sărbătorilor religioase ale anului.

Subtil, scoate în evidență prestigiul folclorului cernișorean, nu numai prin portul, dansul și cântecul popular; raportat la satele vâlcii, folclorul cernișorean a stârnit o mare admirație și respect din partea oamenilor.

Cu părere de rău autorul constată ceea ce se întâmplă cu folclorul cernișorean în zilele noastre. Spune lucrurilor pe nume, afirmând că generația tânără de azi, din Cernișoara, neglijează complet foclorul local; de aceea trasează câteva linii directoare în încercarea păstrării a ceea ce a mai rămas din datinile şi obiceiurile folclorice cernișorene.

Finalul cărții îndeamnă spre neuitarea acestui loc edenic cu frumoasele lui tradiţii şi obiceiuri, cu uliţa pe care se juca şi umbla desculţ când era copil, fără nici o grijă, cu mirosul de fân proaspăt cosit…

Îndeamnă pe cernișoreni să fie mereu mândrii de ceea ce sunt şi de ceea ce au, pentru că Cernișoara este o zonă foarte bogată din punct
de vedere folcloric şi etnografic.