Diverse cercetări efectuate în România arată că șansele de acces la educație sunt inegale (Neagu și alții, 2003, Hatos, 2006, 2009, Voicu și Lupu, 2009). Excluziunea de la educație se manifestă prin abandon școlar, polarizare educațională și fenomene de segregare a unor categorii vulnerabile de copii.
Abandonul școlar, definit ca o auto excluziune, reprezintă principala formă de excludere de la nivelul învățământului obligatoriu din România. Principalele categorii de populație școlară cu riscul cel mai crescut de abandon sunt: copiii cu dizabilități, copiii romi și copiii proveniți din familii aflate Ia limita subzistenței (Hatos, 2009a, p. 17).
Datele cantitative din raportul privind starea învățământului în România (2010) arată faptul că abandonul școlar înaintea finalizării învățământului obligatoriu a cunoscut o creștere în perioada 2000-2007, urmată de o tendință ușor descendentă. Rata abandonului în învățământul primar era în 2000 de 0,6%, în 2007 de 1,7%, iar în 2009 a ajuns la valoarea de 1,4%. în învățământul gimnazial, rata abandonului a crescut de la 0,6% în 2000 la 2,3% în 2007, iar în 2009 a scăzut la valoarea de 1,9. Ca urmare a implementării programelor educaționale, în perioada 2007-2009, rata abandonului a reușit să scadă, ajungând în 2009 la valoarea de 1,4% în învățământul primar și de 1,9% în învățământul gimnazial. Raportul de 16,6% de tineri în vârstă de 18-24 de ani care au abandonat școala, fără a finaliza învățământul obligatoriu, situează țara noastră peste media UE, care este de 14,4%..
În anul 2013/2014, rata abandonului şcolar în învăţământul primar şi gimnazial a fost de 1,5% (1,3% în învăţământul primar şi 1,9% în învăţământul gimnazial). Cea mai mare valoare a ratei abandonului s-a înregistrat în învăţământul postliceal şi de maiştri de 7,9%.
Prevenirea abandonului școlar. Principalele direcții de acțiune propuse de MECNS pentru prevenirea abandonului școlar sunt: reintegrarea elevilor care deja au abandonat școala în cadrul programelor tip „A doua șansă”, menținerea în sistemul școlar a elevilor cu risc de renunțare la educație, prevenirea situațiilor de criză și creșterea responsabilității cadrelor didactice (Voicu, 2010, p. 25).
Prin intermediul programelor „A doua șansă” se oferă posibilitatea continuării și finalizării studiilor obligatorii pentru persoanele care au depășit vârsta de școlarizare, fără a finaliza învățământul obligatoriu.
Programele de remediere școlară urmăresc să formeze sau să consolideze cunoștințele necesare pentru ca elevii să poată absolvi clasa. Ele se pot desfășura prin diverse activități educative, recreative , de timp liber și pot fi organizate atât la nivelul școlii, cât și în colaborare cu diferite O.N.G-uri. (Ordinul MENCS nr. 5349/2011).
În cadrul unui studiu condus de departamentul de pihologie Illinois Wesleyan University în 2003, intitulat Efectul Activităţilor Extracuriculare asupra Abandonului Şcolar, autoarea Jilann M. Bush, arată că sportul este una dintre activităţile etraşcolare, care, contrar multor aşteptări, conduc spre un mai bun ataşament faţă de şcoală şi spre mai bune rezultate. Un studiu citat de Jilann M. Bush , cel al lui Silliker şi Quirk ( 1997), relevă că activităţile sportive contribuie la o motivare şi o mai bună concentare asupra studiilor. Programele sportive realizate de şcoli sunt benefice şi prin modul cum îi implică pe elevi în mediul şcolar, acesştia arătând o satisfacție sporită cu privire la şcoală( Gilman, 2001).
Polarizarea accesului la educaţie se manifestă prin diferenţele mari între calitatea educaţiei din mediul rural faţă de cea din mediul urban. Acest lucru se întâmplă din cauza degradării şcolilor din mediul rural sau chiar absenţei lor. La începutul anului școlar 2016-2017 datele centralizate la ISJ Argeș arată că multe unități școlare , majoritatea din mediul rural nu dispun de autorizație sanitară , principala cază datorându-se managementului defectuos întreprins de autoritățile locale în ceea ce înseamnă implementarea unei strategii comune de redare în folosință în condiții optime a clădirilor școlare din comunitățile respective. Sunt însă și unități școlare de top în județul Argeș, precum școala gimnazială Matei Basarab , care oferă condiții de studiu ca-n occident, școala fiind extinsă și modernizată cu bani europeni, această instituție reprezentând un reper pe harta instituțiilor din județul Argeș( sursa: ziarul Argeșul, 14.09.2016-foto și text) Polarizarea accesului se manifestă şi între un segment de populaţie şcolară care parcurge toate nivelurile de învăţă¬mânt şi un altul care abandonează timpuriu şcoala (Neagu şi alţii, 2003, pp. 341-348). Perpetuarea pe termen lung creşte riscul de excluziune socială a tinerilor insuficient şcolarizaţi.
Segregarea categoriilor vulnerabile de elevi
Fenomenul de marginalizare şi segregare a unor categorii vulnerabile de copii este prezent în şcolile din România. Prejudecăţiile şi stereotipiile care există în societatea românească faţă de anumite grupuri sociale cum sunt persoanele cu dizabilităţi sau etnia romă sunt reproduse la nivelul şcolilor şi întărite prin atitudinile şi comportamentele cadrelor didactice. In şcolile din zonele sărace există o concentraţie mare a elevilor cu performanţe şcolare scăzute, iar elevii ce provin din familii cu statut socio-economic mai bun sunt transferaţi din astfel de şcoli (Stănculescu, Berevoescu, 2004).
