Atitudinea omului faţă de muncă şi faţă de timp liber s-a schimbat de-a lungul vremii. Grecii antici credeau că munca este o activitate necesară pentru satisfacerea nevoilor de bază, iar modalitatea de a petrece timp liber constituie ţelul suprem al vieţii lor – ca o exprimare adevărată a libertăţii, în schimb, în perioada de dezvoltare industrială spectaculoasă, persoanele care aveau să-şi fructifice timpul liber aveau un prost renume. Astăzi sunt recunoscute valenţele pozitive ale timpului liber, care, valorificat raţional, constituie unul din factorii ce concură la afirmarea socioprofesională.
Literatura de specialitate defineşte timpul liber, loisir-ul, ca fiind ansamblul ocupaţiilor cărora individul se consacră de bunăvoie, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra sau pentru a-şi spori informaţia ori cultivarea dezinteresată, participarea socială voluntară sau capacitatea sa creatoare după ce s-a eliberat de obligaţiile profesionale, familiale sau sociale.(Joffre Dumazedier)
Timpul liber al elevului este timpul care rămâne în afara orelor de curs, a celorlalte activităţi şcolare obligatorii şi a pregătirii lecţiilor acasă, a timpului pentru mese şi somn.
Întrebuinţarea acestui timp rămâne la aprecierea fiecăruia în funcţie de interese, preocupări, gusturi, posibilităţi, sex, grad de cultură etc.
Se vorbeşte de anumite roluri pe care timpul liber le are în viaţa elevului:
S-a constatat că timpul liber este potenţial factor al modelării personalităţii elevului dacă se respectă curba priorităţilor, sunt desfăşurate activităţi cât mai variate care să antreneze intens şi creativ elevul, se promovează odihna activă, sunt evitate anturajele negative şi folosirea unor substanţe toxice, sunt promovate interesele superioare şi dezvoltate aptitudinile necesare lor, sunt conştientizate limitele acestei perioade.
Nevalorificarea raţională a timpului liber duce la oboseală, plictiseală, risipirea energiei, sănătăţii, banilor şi uneori la alterarea personalităţii.
În zilele noastre, televizorul este stăpânul timpului liber. Elevul trebuie să poată face diferenţa între televizor, ca sursă importantă pentru informare şi divertisment şi ca factor distructiv al personalităţii ( în anumite condiţii).
Prin intermediul televiziunii omul poate participa indirect, la diferite evenimente artistice, politice, sportive, culturale sau de altă natură; sunt desfiinţate astfel graniţele dintre ţări, categorii sociale, sunt modificate distanţele spaţiale şi temporale. Impactul televiziunii asupra omului în general şi al elevului, în special, se explică şi prin faptul că acţionează mai direct şi mai sugestiv, mai plastic şi mai convingător; se ştie că o singură imagine valorează cât mii de cuvinte.
Pe lângă valenţele pozitive ale acestui mijloc, cercetările medicale au subliniat că bombardarea continuă a creierului copiilor cu anumite filme şi emisiuni de suspans şi tensiune intensă generează oboseală, tulburări de somn, coşmaruri, stări de instabilitate, nervozitate şi randament şcolar redus.
Un mod plăcut şi necesar de petrecere a timpului liber este sportul. Consecinţele practicării sportului într-un mod organizat sunt: călirea organismului, rezistenţă la boli, dezvoltarea unor trăsături de voinţă şi de caracter.
În zilele noastre, când televizorul şi calculatorul sunt stăpânii absoluţi ai timpului liber, lectura intră intr-un con de umbră. Elevul de azi nu mai vrea să se destindă şi să se relaxeze în lumea minunată a lecturii aşa cum o făceam noi. Nu mai are răbdarea să caute în dicţionar cuvintele pe care nu le cunoaşte, nu mai acordă atenţie scrisului caligrafic şi exprimării corecte şi îngrijite.
Mihai Eminescu spunea: Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini din care vei întocmi înţelesul şi filozofia vieţii.
Muzica este un alt mod agreabil de petrecere a timpului liber. Cineva spunea că mai presus de muzică e tăcerea. Doar că elevii nu mai cunosc adevărata muzică. Acum auzul lor este violentat de zgomote, nu de sunete îmbinate armonios. Peste tot ascultă manele, folclor alterat şi cântece fără nici o valoare educativă sau sentimentală. Nu cunosc nici frumuseţea şi eleganţa dansului clasic. Sunt atraşi de mişcările vulgare, provocatoare pe care le impune dansul actual şi încearcă din răsputeri să-i imite pe dansatorii care umplu ecranul televizorului.
Pentru formarea şi consolidarea unei atitudini pozitive faţă de societate, precum şi a respectului pentru ceilalţi este necesar ca şcoala, dar mai ales părinţii să se ocupe de educarea copilului şi în direcţia petrecerii timpului liber.
