Fiecare om se naşte şi se dezvoltă astfel încât ajunge să aibă unele particularităţi psihofizice, mai ales psihice, deosebite, particulare, care alcătuiesc individualitatea fiecăruia. Este deosebit de important faptul că sarcina educaţiei şi instrucţiei trebuie să fie transformarea individualităţilor în personalităţi care să corespundă idealului educativ al societăţii noastre. Un rol important în obţinerea succesului şcolar îl are sistemul de recompense şi pedepse. Este bine cunoscut mecanismul condiţionării operante, studiat de reprezentanţii „şcolii comportamentaliste” (Thorndike, Tolman, Guthrie) dacă un anumit tip de comportament este în mod consecvent urmat de o întărire, comportamentul respectiv are o mai mare probabilitate de a se produce din nou.
Comportamentele însoţite de pedepse se vor manifesta cu o frecvenţă mai mică. Întărirea este reprezentată de orice stimul care are consecinţe pozitive asupra subiectului şi determină creşterea frecvenţei de manifestare a comportamentului. Pedeapsa este reprezentată de orice stimul care are consecinţe negative asupra subiectului şi care determină o scădere de manifestare a comportamentului propus spre modificare. În folosirea sistemului de recompense şi pedepse este necesară alegerea momentului optim. Recompensele sau pedepsele trebuiesc administrate imediat după realizarea comportamentului vizat şi este necesară evidenţierea relaţiei dintre comportament şi consecinţă. Programul de modificare comportamentală a eşecului şcolar trebuie să fie foarte bine fundamentat teoretic, sistemul de recompense şi pedepse particularizat nevoilor elevului în cauză şi alternate.
Comportamentele caracteristice eşecului şcolar trebuiesc însoţite de pedepse, iar comportamentele specifice succesului şcolar trebuiesc însoţite de recompense. Programele de modificare comportamentală necesită fixarea unor obiective intermediare clare şi precise. Concomitent cu obiectivele intermediare este necesară şi realizarea unor evaluări intermediare, realizate obiectiv şi marcate de încrederea în posibilităţile de progres ale elevului, care vor avea drept efect întărirea motivaţiei pozitive a elevilor respectivi faţă de activitatea lor de învăţare.
Felul în care îl tratezi pe copil, atenţia pe care i-o acorzi, rǎbdarea cu care îl ajuţi sǎ depǎşeascǎ probleme, comunicarea, stilul disciplinar pe care îl aplici, toate acestea contribuie la dezvoltarea emoţionala a copilului – crucialǎ în reuşita şcolarǎ. Primii 4 ani de viaţǎ ai celui mic sunt esenţiali în dezvoltarea lui emoţionalǎ şi felul în care te comporţi şi îl laşi sǎ îşi exprime şi sǎ îşi controleze emoţiile pânǎ la aceastǎ vârstǎ.
Psihologul susţine că mulţi pǎrinţi greşesc în abordarea şi educarea copiilor lor astfel:
– le ignorǎ sentimentele, trǎirile, emoţiile sau le trateazǎ superficial;
– sunt prea indulgenţi;
– dispreţuiesc sau aratǎ lipsa de respect pentru sentimentele lor.
Toate contactele sau schimburile dintre pǎrinţi şi copii au un substrat emoţional şi contribuie la dezvoltarea inteligenţei
lor emoţionale. Dacă cel mic va avea sau nu succes la şcoalǎ se poate prezice în funcţie de abilitǎţile şi înclinaţiile lui emoţionale
şi sociale. Iatǎ care sunt principalele elemente de care depinde reuşita şcolarǎ a micuţului:
În concluzie, nu capacitatea copilului de a citi sau de a face socoteli este esenţialǎ în procesul de învǎţare şi în reuşita şcolarǎ, ci mai degrabǎ capacitatea de a şti cum sǎ înveţe lucruri şi sǎ facǎ faţǎ provocǎrilor la nivel emoţional.
