Lectura cărţilor constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea condiţiei intelectuale, îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului, pentru cunoaşterea indirectă a diferitelor universuri şi realităţi.

Unul din obiectivele fundamentale ale limbii române, ca disciplină şcolară la clasele mici, o constituie formarea şi cultivarea gustului pentru citit, pentru lectură, iar cartea trebuie să devină prietenul nedespărţit. Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt vehiculate valorile culturii, lectura cărţii oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacţiile ce le aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie. Ea îndeamnă la introspecţie, angajează valori formative care îşi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. Tocmai de aceea se apreciază că lectura ( cărţi , reviste, ziare,diverse publicaţii), reprezintă una dintre cele mai răspandite şi intense activităţi ale omului modern.

Ca orice sarcină didactică, lectura suplimentară a elevilor trebuie îndrumată şi verificată. Pentru aceasta, se folosesc secvenţe din orele de limba română, orele la dispoziţia învăţătorului sau se stabilesc ore speciale prin planificările semestriale.

Este cunoscut faptul că, în grădiniţă şi în familie, copilul se formează ca ascultător de lectură. De aceea, în primii ani de şcoală, trebuie să trezim interesul pentru citit, să-l îndrumăm în aşa fel încât lectura să devină o deprindere statornică, iar cu timpul, elevul să conştientizeze că lectura este o activitate individuală cu caracter permanent.

O secvenţă foarte importantă în stimularea interesului pentru lectură şi formarea de cititori pasionaţi este legată de felul în care se recomandă ce să citească şi cum să citească.

Dintre modalităţile aflate la îndemâna cadrului didactic pentru dezvoltarea interesului copiilor pentru lectură menţionăm:

– modelul de cititor oferit de cadrul didactic;

– citirea/ povestirea incitantă: cadrul didactic trebuie să întrerupă lectura sau povestirea pe care o expune copiilor, într-un moment de maximă atractivitate, lăsându-i pe elevi să-şi imagineze continuarea întâmplării ( lectura cu predicţii);

– recomandarea unor texte literare adecvate vârstei şi preocupărilor elevilor ;

– nu se va da lista anuală la începutul semestrului , ci se vor stabili titluri pe 2-3 săptămani;

– va face prezentarea unor cărţi în aşa fel încat să ambiţioneze elevii în achiziţionarea şi lecturarea lor;

– va povesti incomplet momente ale unor naraţiuni, lăsand elevilor un semn de curiozitate în finalizarea întamplărilor;

– va caracteriza unele personaje, îndemnând elevii la căutarea independentă, prin lectură integrală, a locului acestora în naraţiune, a relaţiilor cu alte personaje;

– organizarea unor concursuri de recitări de poezii, ghicitori, finalizate cu recompense;

– desfăşurarea unor jocuri de rol: Bibliotecarul şi cititorii săi, Prietenii cărţii;

– desfăşurarea unor activităţi cultural-artistice, precum şi dramatizarea unor texte literare;

– alcătuirea unor albume sau a unor fişe bibliografice şi a unor fişe de lectură;

– şezători literare, medalioane literare, prezentare de benzi desenate, poveşti audio sau video etc.

– întocmirea de portofolii cu cei mai cunoscuţi autori.”

Învăţătorii trebuie să îndrume lectura suplimentară a elevilor şi să o introducă prin disciplinele opţionale de Literatură pentru copii deoarece obiectivele cadru şi unele obiective de referinţă nu se realizează numai cu textele din manuale. De aceea, este necesară lectura suplimentară a elevilor, fără de care formarea lor în aria curriculară Limbă şi comunicare nu este completă.