De-a lungul timpului, satul românesc a fost păstrător al obiceiurilor străvechi.

În colectivitățile tradiționale, obiceiurile dădeau un ritm propriu vieții. Respectarea lor, practicarea acestora după rânduiala moștenită imprima vieții satului o anumită cadență. Deși obiceiurile și tradițiile românești aveau o structură unitară pe tot teritoriul nostru, în viața folclorică tradițională, fiecare ținut, fiecare loc avea moduri proprii de a se exprima prin obiceiuri. Originea unora dintre ele poate fi dedusă din practici apărute în cadrul activităților zilnice, originea altor obiceiuri poate fi pusă în legătură cu rituri bazate pe credințe și mituri străvechi.

Zona Argeșului, de exemplu, s-a remarcat întotdeauna prin obiceiurile, tradițiile, meșteșugurile moștenite și duse mai departe din generație în generație.

Meșteșugurile tradiționale care au trecut proba timpului încântă și astăzi  localnicii și turiștii, dornici să ia cu ei sau să imortalizeze un suvenir cu valoare de unicat.

Astfel, s-au păstrat: ceramica împletiturile din răchită ciopliturile în lemn și piatră, dogăria, cusăturile și țesăturile lucrate la războiul de țesut (macate, țoluri, pături, plocade). Țesăturile argeșene redau armonia elementelor decorative specifice artei populare românești, deoarece utilizează în decorații motive geometrice, în special romboidale. Portul popular argeșean se distinge prin existența a două tipuri de costume: cu catrință (în zona Topologului) și cu fotă (între râurile Argeș și Dâmbovița. Sub aspect decorativ, fota este inedită prin ornamentele geometrice brodate cu fir auriu sau diferite modele florale. Portul popular bărbătesc, mai puțin fastuos, are în componență cioareci strâmți din dimie albă, cămașă cu poale amplu ornamentată cu sabace albe, brâu roșu și chimir din piele, fiind asemănător cu al geto-dacilor, dovadă certă a continuității pe aceste plaiuri. Portul popular argeșean a constituit sursă de inspirație pentru pictori recunoscuți ca: Nicolae Grigorescu, Gh. Tătărăscu, etc., fiind apreciat de istoricul Nicolae Iorga „fără pereche în cât ținut locuiește românimea”.

În Argeș se păstrează, de asemenea, obiceiurile legate de etapele importante ale vieții: nașterea, nunta, moartea sau cele pe care folcloriștii le-au numit calendaristice sau de peste an. Datinile, folclorul din Argeș sunt documente grăitoare privind istoria și cultura acestor meleaguri.

Obiceiurile de Crăciun sunt respectate și în zona Argeșului, precum colindatul, împodobirea bradului etc. Nașterea Mântuitorului aduce cu ea o serie de practici foarte vechi. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje și simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. Există cântece de stea sau colinde creștine care au ca subiect Nașterea lui Iisus Hristos .În Ajunul Crăciunului, pe înserat, în toate satele din țară și nu numai, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Nașterea Domnului și sunt primiți cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu nuci, mere și colaci.

Un alt obicei este împodobirea bradului de Crăciun, care reunește familia și o pregătește pentru sfânta sărbătoare.

Tradiția este o legătură între trecut și prezent, este cartea de vizită a unui popor, de aceea copiii trebuie să cunoască și să respecte portul, obiceiurile zonei în care s-au născut și ale țării în care trăiesc.

La școală, prin activități precum serbări, șezători, etc., elevii au ocazia să reînvie tradițiile străvechi, activitățile îi ajută să înțeleagă mesajul și conținutul acestora. Șezătorile, de pildă, sunt reuniuni cu caracter educativ și cultural, fiecare participant aducându-și contribuția cu o ghicitoare, cu un cântec. Unii cos, alții cioplesc diferite obiecte, toți fiind îmbrăcați în costume populare. În cadrul ansamblurilor folclorice, copii învață să danseze și reînvie horele satului de altădată. Costumele populare-ia, fota, opincile, ițarii- sunt pregătite pentru spectacol. Prin purtarea acestor veșminte tradiționale, elevii învață să respecte ceea ce este autentic si valoros, dar și își dezvoltă capacitatea de a deosebi autenticul de fals. Astfel de activități au rolul de a trezi în conștiința copiilor dragostea față de popor.

Tradițiile și obiceiurile populare sunt elemente ce definesc un neam, oferindu-i identitate, de aceea este necesar să fie cunoscute, conservate și protejate.