Județul Argeș este cunoscut, mai întâi de toate, pentru vechile curți domnești ale Țării Românești, Curtea de Argeș- în inima căreia se află legendara Mănăstire a Meșterului Manole și Câmpulung.
Localitatea Brăduleț- pe care o prezint în următoarele rânduri- se află în acest județ, fiind situată la N-N-E de Curtea de Argeș, la o distanță de 25 km de acest oraș și la N-V de Câmpulung, la distanța de 43 de km. Din punct de vedere geografic, localitatea Brăduleț este amplasată în spațiul Subcarpatilor argeșeni, la contactul cu structurile de tip carpatic, beneficiind de adăpostul Carpaților Meridionali; mai precis la poalele Munților Făgăraș- cei mai înalți munți din țară.
Împrejurimile localității Brăduleț oferă o invitație permanentă pentru turiștii pasionați de natură, geografie sau istorie. Râul Vâlsan străbate această localitate, fiind un afluent stâng al râului Argeș. În susul acestui râu, iubitorii de drumeții montane pot ajunge într-o zonă ce încântă privirea printr-o frumusețe sălbatică, la Cheile Vâlsanului. Asemănarea cu Cheile Bicazului este izbitoare. Vâlsanul își are legendele lui (Legenda Vâlsanului, Legenda lacului cu ochi, Legenda coastei frumoase).
Traseele montane sunt marcate pentru cei dornici de drumeții montane. Un traseu lejer este cel spre vârful Ghițu, loc ce oferă pe de-o parte o vedere panoramică Văii Valsanului, pe de altă parte deschide priveliștea Munților Făgăraș cu vârfurile Dobroneagu, Zănoaga, Zănoguța, Țuica, Jepii, Drăghina, Leaota, Valea Rea, Moldoveanu, Picuiata, Podul Giurgiului. Rotind privirea, îți imaginezi că un popor de uriași a însuflețit într-o atemporalitate aceste locuri, așezând munte lângă munte. Peste dealul Chiciora ( vârful de 1218 m) se ajunge la Cetatea Poenari- cetate de retragere și odihnă pentru Vlad Țepeș.
Traseele montane din această zonă sunt spectaculoase. Vara, fruntea pleșuvă a vârfului Moldoveanu se înalță mândră și limpede în văzduhul fără nori.
Parcurgerea crestei dintre Vârful Viștea(cu înălțimea de 2527 m) și Vârful Moldoveanu (2544m) reprezintă traversarea ,,Acoperișului României’’ așa cum spun cei din echipa de salvamont din Argeș. Din vârf se pare că, în zilele senine de vară, se vede chiar linia albastră a Dunării. Până și numele locurilor sunt spectaculoase și invită să fie văzute și admirate: Lacul glaciar Podul Giurgiului, Șaua Podragu, Fereastra Zmeilor, Refugiul Viștea.
Comorile Văii Vâlsanului se lasă descoperite treptat Plantele specifice acestui colț al țării sunt: floarea de colt, bujorul de munte, garofița de munte, crucea- voinicului, iar pe lângă pădurile de rășinoase și fag se întâlnesc și jnepeni, ienupăr, mirt. Printre mamiferele care populează pădurile Văii Vâlsanului, în ariile protejate, sunt cerbii, căprioarele, pisica sălbatică, capra neagră, mistreții, viezurele, iepurii sălbatici, dar și vulpile, ursul brun și lupul.
Pentru că am pomenit de mamiferele ce viețuiesc în ariile protejate ale localității, trebuie să subliniez aici că trăiește în cadrul rezervației Valea Vâlsanului, în apele acestui râu, un pește. Este un exemplar unic, o specie din familia Percidelor, cu numele științific ,,Romanichtys Valsanicola’’și cu numele popular, autohton – Asprete. Poartă numele științific ,, Romanichtys’’ pentru că este un pește românesc, endemic pentru țara noastră iar denumirea ,,Valsanicola’’ vine de la numele râului Vâlsan care-l găzduiește. Existența sa însumează circa 50 de milioane de ani, fiind un relict terțiar, o relicvă vie, contemporan cu ultimii dinozauri. Peștele a fost decoperit de un profesor cercetător născut în zonă, pe atunci student în capitală, în anul 1956.
Dintre toți peștii, Aspretele este cel mai rar întâlnit, numele popular este dat de localnici pentru caracterul aspru al solzilor ctenoizi, cu țepi, având culoarea brună- cenușie, marmorată, cu câteva pete întunecate pentru a-l ajuta să se camufleze printre pietrele prundișului. Aspretele este inclus în rândul viețuitoarelor declarate monumente ale naturii, fiiind ocrotit de lege.
Vestigiile istorice și culturale se lasă și acestea decoperite de ochiul curios al turistului ce pășește pe aceste meleaguri.
Așadar, în următoarele rânduri voi face o scurtă prezentare istorică a zonei.
Printre izvoarele istorice care atestă existența localității Brăduleț pot fi enumerate documentele emise de cancelaria lui Radu cel Mare( unul din voievozii Țării Românești) la 1506, ce înregistrează un schimb de pământuri între familia preotului Aldea și călugării mănăstirii din Brădet. Alte documente din 1588 dezvăluie existența localității, aceste acte fiind emise la curtea domnească a voievodului Mircea Ciobanul. Consemnarea satului Brădet, ce aparține localității Brăduleț, pe harta Țării Românești se face abia în anul 1700 de către stolnicul Constantin Cantacuzino. Așezarea Brădet s-a format în strânsă legătură cu așezământul monahal ce avea proprietăți întinse care erau lucrate cu ajutorul familiilor venite din localitățile din jur. Se pare că existența vieții monahale pe aceste meleaguri este atestată de pe vremea lui Mircea cel Mare, în 1395, 1396. Satul Brădet își ia numele de la pădurile de brad care îl înconjoară. De-a lungul secolelor, așa cum s-a întâmplat în multe zone ale țării, mănăstirile din împrejurimi devin proprietarele unei bune părți din teritoriul pe care se află localitatea Brăduleț.
Un vestigiu religios demn de menționat este Biserica din Brădet- monument istoric, ce își are existența de mai bine de șase veacuri. Aceasta a fost considerată sora mai mică a Mănăstirii Cozia, ale căror întemeietor a fost domnitorul Mircea cel Bătrân. Sunt elemente unice care particularizează această biserică, făcând din ea cel mai valoros obiectiv istoric, arhitectural și religios din localitatea Brăduleț( pictura murală ce are vechime de sute de ani, cel mai prețios obiect de cult- ,,Iisus Pantocrator’’, cărți și obiecte de cult din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea). Biserica din Brădet cu hramul ,,Înăltarea Domnului’’ este un monument al istoriei și spiritualității locale.
Un alt edificiu important pentru localitate este școala. Cu o istorie de 187 de ani aceasta este consemnată în documentele existente în arhiva unității școlare dar și în Arhivele Naționale ale României, drept o școală,, în care se urmează învățătura cu toată desăvârșitura’’, în dosarul nr. 2700 din anul 1842 și în dosarul nr. 5390 din 1843.
Așadar, primul clopoțel s-a auzit la Școala Gimnazială Galeșu în anul 1838. Școala a cunoscut transformări în anul 1912 când s-a inaugurat o clădire nouă construită pe fundamentul celei vechi, dar în anul 1940 structura de rezistență a școlii a fost deteriorată semnificativ din cauza unui puternic cutremur. Nu după mult timp, în anul 1941, elevii se reîntorc într-o clădirea ce a fost complet renovată, iar, mai târziu, în 1962 este consemnată o extindere a spațiului școlii noastre.
Satul Galeșu în care este situată școala noastră a luat ființă ca așezare după anul 1750, prin stabilirea aici a mai multor familii de români veniți din Mărginimea Sibiului, localitate în care există un sat cu același nume Galeșu de Sibiu, atestat în documentele Transilvaniei din secolul al XIII-lea.
Revenind la școala noastră, se poate spune că este o oază de liniște, o oază de culoare, o oază de ordine, o oază de comunicare. Zona montană în care este situată școala îi caracterizează pe elevii noștri drept niște copii liniștiti, păstrători ai tradițiilor, religiosi, politicoși, talentați, toleranți, sociabili, altruiști, ambițioși. Fiecare dintre aceste trăsături este valorificată atât în cadrul școlii, cât și în activitățile extrașcolare ale elevilor. Astfel, aprecierea Ansamblului coral al Școlii Gimnaziale Galeșu este demonstrată de nenumărate diplome și trofee la festivaluri și concursuri artistice, grupul Țiterașii reușește să capete notorietate și dincolo de granițele țării în festivalurile de gen din Italia, Bulgaria, Elveția.
Pe elevii noștri îi întâlnim în atmosfera sărbătorilor și în parfumul arhaic al obiceiurilor locale: obiceiurile de iarnă- Plugușorul, Sorcova, Iordănitul, Aghiosul sau colindul iordănitorilor, Focul lui Sumedru, la Masa Împăcării în Duminica Paștelui, la târgul de Sfântul Ilie- la Brădet, târgul de Sfântul Pantelimon, la Galesu și târgul de Sfânta Maria, la Brăduleț.
Arta mesteșugului și cea a îndeletnicirilor specifice zonei sunt transmise tinerelor generații interesate de a le perpetua: sculptura în lemn( arta confecționării de fluiere și țitere-instrumente muzicale arhaice), troițe, cojocăritul, dogăritul, încondeierea ouălor, picturi pe icoane, țesutul costumelor populare.
Formația de dansuri populare,, Murmurul Vâlsanului’’ a adunat recunoaștere și trofee la festivaluri naționale și internaționale, făcând cunoscute publicului larg dansurile tradiționale precum; hora, sârba, ungurica, rața.
Școala noastră livrează modele, profesorii având o pregătire profesională de excepție, în ciuda faptului că își desfășoară activitatea didactică în mediul rural.
Așa cum am subliniat, comorile de pe Valea Vâlsanului se descoperă treptat, unele dintre acestea fiind apele minerale tămăduitoare. Primul izvor mineral denumit Puturosul, cu proprietăți curative este descoperit în anul 1888. Apele minerale miraculoase contribuie la redarea stării de bine a pacienților cazați la Spitalul de recuperare balneo- fizioterapeutică din Brădet.
Frumusețile locului și spectaculozitatea munților îi provoacă pe turiști la contopirea cu natura
Nu în ultimul rând, un loc aparte în tradiția localității Brăduleț îl ocupă Festivalul cașcavalului. Festivalul este o manifestare anuală ce își propune promovarea potențialului turistic, tradițional și gastronomic. Acest Festival al cașcavalului durează trei zile, evenimentul desfășurându-se succesiv în cele trei sate ale localității Brăduleț: Brăduleț, Galeșu și Brădet. Manifestarea de amploare are drept scop promovarea obiceiurilor și tradițiilor locurilor, elemental central constituindu-l produsul delicios, unic si natural- cașcavalul- de care locuitorii din Brăduleț sunt foarte mândri.
Informațiile prezentate constituie o provocare și o invitație adresată tuturor celor care doresc să cunoască în detaliu comorile naturale, spirituale, tradițiile și trăsăturile unui loc românesc precum Brăduleț.
